Spun de câte ori am ocazia că multe lucruri le putem evita. Mă refer la acele accidente care îi aduc pe copii la medic.
Am să reiau astăzi, cât mai pe scurt, câteva dintre aceste recomandări. Unele sunt sfaturi generale, pe care mulți le știți deja, dar nu strică să le mai citiți o dată.
1. Nu lăsați copilul nesupravegheat pe masa de înfășat!
Copiii, de când nu îi mai înfășăm ca pe „sarmale”, au un grad de libertate de mișcare mult mai mare. Astfel poți avea surpriza ca un copil de o lună, într-o fracțiune de secundă, să cadă de pe masă, din diverse motive: poate are colici, îl deranjează lumina sau altceva și face mișcări bruște. De aceea, trebuie să pregatim cu atenție tot ce avem nevoie langă masa de înfășat, înainte de a aduce copilul. Chiar și așa, tot timpul trebuie să fim cu ochii pe el și cu mâna foarte aproape de el!
2. Poziția de somn a copilului nou-născut este pe o parte sau pe burtă, cu capul într-o parte.
De ce? Pentru că, în situația în care varsă, să nu aspire (adică să nu se înece cu propria vomă). Acestea sunt sfaturi generale pe care le primesc toți părinții încă din primele zile de la nașterea copilului.
3. Fiți atenți la statusul copilului!
Copilul trebuie să își miște egal mâinile și picioarele, să folosească membrele cu aceeași forță, să înceapă de la o anumită vârstă să urmărească cu privirea, să zâmbească la vederea chipului cunoscut. Dacă aceste lucruri nu se întâmplă, mergeți la medic.
4. Există o tendință de a se administra copilului, încă de la început, vitamina D.
Consider că este o greșeală. Copilul își ia din lapte tot ce îi este necesar. Vitamina D crește absorbția calciului în organism și suturile craniene (care trebuie să fie desfăcute până la vârsta de doi ani, doi ani și ceva) se închid mai devreme și poate aparea astfel craniostenoza, care nu mai lasă creierul să se dezvolte. Și atunci, în aceste situații, se intervine chirurgical pentru a se decupa sutura craniană. Chiar am avut un pacient la care a trebuit să intru să decupez această sutură. Poate nu toate cazurile sunt de la această vitamină D administrată prea repede, pot fi și cauze genetice, dar e bine să fiți atenți și să administrați vitamina D doar la recomandarea medicului.
5. Nu alimentați copilul cu produse care nu sunt potrivite vârstei.
Alimentul complet, cel mai potrivit pentru nou-născut este laptele matern. Cu cât copilul este alăptat mai mult timp, cu atât este mai bine pentru el și pentru mama. De la patru luni, se poate diversifica alimentația, conform indicațiilor medicilor pediatri.
6. Nu lăsați în apropierea copilului jucării care nu sunt potrivite vârstei lui.
Pe etichetă sunt tipărite clar, și nu degeaba, o serie de recomandări. Să nu fie obiecte care pot fi înghițite, băgate în nas și în urechi. Frecvent, copiii iau biluțe și își fac de lucru cu ele, vrând să vadă ce reprezintă sau ce utilitate pot avea, dar instinctul primar de a gusta/mirosi îi determină să le înghită/introduce în nas. Sunt foarte multe cazuri, inclusiv de copii mai mari, de peste 4 ani, care vin cu astfel de probleme.
7. În mașină, locul copilului este în spate.
Dacă este de vârstă mică, se pune în „scoică” – așa numim scaunul de mașină destinat copilului. Scoica trebuie fixată bine în dispozitivul ei și cu centura de siguranță. Dacă este peste vârstă de scoică, stă tot în spate, cu centura pusă. E de preferat – noi așa am crescut, generația veche – mama să stea în spate cu copilul. Și copilul nu va sta între scaune sub nicio formă, ci în dreapta. Nu pe mijloc, pentru că la orice frână, zboară.
8. Nu lăsați copilul să se urce pe bicicletă, role, schiuri, patine, placă etc fără echipament de protecție corespunzător, în special al capului.
Sunt cele mai dese accidente și pot avea urmări grave. Am mai scris aici pe această temă.
9. Este bine să nu mințiți copilul în cazul în care are o problemă și vine la medic.
Dacă li se explică totul clar, fără panică, copiii înțeleg și capătă siguranță. Eu întotdeauna le explic ce vreau să fac. Cu acordul părinților sau chiar în prezența acestora, îi spun copilului: „uite, o să fac asta și asta și după aceea o să te dai jos din pat și nu o să te mai doară”. Dacă tu ești sincer și el va fi. Și trebuie învățat să fie sincer, pentru că anumite detalii sunt utile medicului. Am avut un pacient cu tumoră de „coadă de cal”, unde sunt și nervii „rușinoși”, jos, la L2–L3. Și l-am întrebat dacă are erecție și el se rușina. După care mi-a zis șoptit: Veniți să vă spun ceva?. Și mi-a zis : „Azi dimineață am avut… ”. Bun, perfect, înseamnă că nu avem niciun nerv afectat! Copiii spun clar ce îi deranjează și ce îi supără! Dar trebuie să fie deschiși și să aibă încredere.
10. Spuneți întotdeauna adevărul medicului.
Este extrem de important și fiecare detaliu contează. Cu atât mai mult cu cât medicii, în general, au ochiul format și știu cum se petrec anumite lucruri, chiar dacă pacienții susțin varianta lor. Am avut un copil de 4 ani, de exemplu, cu un tată care ne-a spus că fiul lui a căzut din pat. Rămas singur, copilul ne-a spus că de fapt se bătuseră cu perne și tatăl a aruncat cu perna și l-a trântit din pat.
Cele mai importante detalii sunt cele din cazurile mai grave, de traumatisme din accidente fie auto, fie căzături de pe bicicletă sau de la înălțime. Trebuie să știu dacă avea centură, dacă avea cască – acestea scad impactul și velocitatea loviturii. La un pieton nu e totuna dacă a fost lovit și a dat cu capul de parbriz sau de bordură. Noi avem nevoie de informații la preluarea unui caz și este esențial ca aceste informații să fie reale. În funcție de ele stabilim gravitatea unei leziuni și știm ce avem de făcut. Este important să am informații, ca să știu la ce să mă aștept!
Mă opresc astăzi cu recomandările pentru sănătatea copilului, deși lista este mult mai lungă. Am să revin asupra lor, chiar dacă pe multe dintre ele, așa cum am spus, le cunoașteți. Tot ce am scris mai sus ține de prevenție și, așa cum știm, e mai bine să prevenim decât să tratăm!
Sursa foto: pxhere.com
