Fără cască, nu demult, un copil de un an din Zalău a murit după ce a căzut în cap de pe cadrul bicicletei. Fratele său, adolescent, îl pusese acolo.
Un alt copil, de 14 ani, mergea pe bicicletă și nu a știut să acorde prioritate într-o intersecție! A murit în blocul operator din Oradea. Colegii mei nu au putut să-l salveze, traumatismul cranio-cerebral fiind mult prea grav. Părinții și-au dat acordul ca organele să fie donate, astfel încât prin moartea lui a salvat alte cinci vieți.
Unde nu-i cască, vai de capul copilului tău!
O să spuneți că sunt prea dur. Așa este. Sunt dur în a spune lucrurilor pe nume pentru că am văzut cu ochii mei și am operat cu mâinile mele copii care au fost victime ale unor accidente aparent stupide. Aceste accidente au avut consecințe extrem de grave.
Iar responsabili sunt… Nu vreți să fiți în locul unui părinte al cărui copil se zbate între viață și moarte într-o secție de neurochirurgie pentru că nu a avut cască pe bicicletă, schiuri, skateboard sau role.
Cască sau nenorocire, ce alegeți?
Scurtă explicație medicală
În urma unei căzături de pe role, skateboard sau bicicletă, un copil fără cască se poate lovi la cap. Hematomul extradural se instalează la scurt timp după accident și presupune acumularea de sânge între os și creier. Concret, se rup vase ale calotei osoase și ale meningelor, ceea ce poate produce cheagul de sânge numit hematom. Acesta apasă creierul și se poate ajunge până la oprirea funcțiilor vitale. Toate aceste informații apar în fișa medicală a copilului, iar medicii sunt obligați să consemneze circumstanțele în care s-a produs accidentul.
Iată CE AR TREBUI SĂ ȘTIE PĂRINȚII când își lasă copiii la plimbare pe role, skateboard sau bicicletă fără cască: respectarea regulilor de protecție salvează vieți!
Reguli avem. Dar avem și mulți oameni inconștienți.
Avem reguli de „împrumut”, cu grafice și statistici de la ceilalți europeni mai avansați decât noi. Avem reguli „autohtone”, de la bunici sau părinți, prin care învățăm de mici cum să avem grijă de noi.
Prevenția îmbracă forme diverse și este strict legată de educație și de nivelul de trai. Pentru că una învață un copil care merge la câmp în căruță, alta învață unul care trebuie să aleagă o cască pentru bicicletă, role sau skateboard.
Accidentele rutiere în care sunt implicați copii au mai multe cauze: nu au fost așezați în scaunul special pentru copii, nu au avut centura de siguranță pusă sau nu cunosc regulile de bază pentru traversarea strazilor prin loc special amenajat (trecere de pietoni) sau respectarea culorii verzi a semanforului. Învață-ți copilul cum se traversează corect strada!
Nu-i destul să pui un sticker pe lunetă pe care scrie „baby on board”. Nu poți spera că te vor evita ceilalți șoferi. Pune-i copilului centura, pune-l în scaunul potrivit și condu cu atenție, nu te juca de-a Fittipaldi.
România e constant fruntașa UE la accidente rutiere.
În 2017, au avut loc peste 8.000 de accidente grave și peste 22.000 de accidente ușoare.
Un calcul simplu: 8.000 numărul de accidente ușoare împărțit la cele 365 de zile ale unui an arată că sunt 60 de accidente ușoare pe zi, adică 2,5 accidente pe oră.
Multe dintre victime sunt copii. Dar eu vă pot spune că sunt mulți, prea mulți. Insist pe aceste cifre dintr-un singur motiv: pot fi evitate! Nu vorbim despre boli, despre genetică, ci despre accidente produse de oameni cărora nu le pasă – cei de la volan și cei care nu se asigură. Fie din vina lor, fie din vina părinților.
Campanii de informare și prevenire a accidentelor în rândul copiilor
Interesante sunt campaniile de prevenire pe care le face Poliția Română. Dacă sunteți curioși, găsiți aici una dintre campaniile de prevenire realizate de Poliția Română, din care citez: „Părinți, Poliția Română vă recomandă: respectați toate regulile de circulație, dar și politețea în trafic! Copiii învață cel mai bine prin imitație, deci și aceștia vor adopta același comportament rutier”. Sau: „Este important să le explicăm copiilor să fie atenți când sunt în apropierea carosabilului, să nu traverseze prin locuri nepermise și să se asigure că șoferul mașinii a observant intenția lor de traversare.” Și mai sunt și alte recomandări: „Copiii sub 14 ani nu pot circula cu bicicleta pe drumurile publice, deci nu-i lăsați nesupravegheați când se plimbă cu bicicleta!”, „Este interzis să transportați copii cu vârsta de până la 12 ani pe scaunul din față în timpul deplasării pe drumurile publice, chiar dacă sunt ținuți în brațe de adulți.”
Mi-a mai atras atenția una dintre ele: „Codul penal pe înțelesul copiilor”.
Citez din nou: „UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALA! Începând cu 1 februarie 2014, România are un nou Cod Penal. Copiii noştri şi ai dumneavoastră au dreptul să ştie ce se întâmplă cu ei dacă nu respectă legea. Să ştie că legea nu vrea să le facă rău, ci doar să le arate drumul considerat normal de societatea timpurilor în care trăiesc. Să ştie că legea îi protejează pe cei corecţi. Ei au nevoie de o minimă educaţie juridică…” Și așa mai departe. Documentul are o formă de prezentare prietenoasă (grafică și mod de explicare) și se poate fi găsit aici.
Credeți-mă, la secția de Terapie Intensivă de la spitalul nostru, niciun copil nu cunoaște Codul Penal. Propun Direcției de prevenire a Poliției Române să facem împreună un filmuleț și să vedem câteva imagini din secția de neurochirurgie pediatrică a Spitalului „Grigore Alexandrescu”. Poate voi avea mai puțini pacienți cu traume grave rezultate în urma unor astfel de accidente.
O amendă e mai bună decât un diagnostic la spital!
Suntem din păcate prea des puși în fața acestor tragedii și este absolut necesar să luăm măsuri. Un copil nu are voie să urce pe bicicletă, role, schiuri sau sanie fără cască! Nu are voie să stea în mașină fără centură! Poliția nu poate să îi pună casca sau să îi lege centura, dar îl poate amenda pe părintele care nu o face.
O amendă usturătoare poate avea efect și credeți-mă, este de preferat să plătești amenda decât să stai pe coridoarele spitalului frângându-ți mâinile și așteptând ca medicii să iasă din operație.
Producătorii de accesorii de siguranță pentru copii sunt extrem de creativi.
Au mers până la a imprima pe căști desenele preferate ale puștilor, inclusiv cască de polițist, pompier, supererou, Barbie, orice. Sunt modele diverse, de 200 de grame, cu sau fără vizieră, au curelușe, au ventilație și care costă de la 50 de lei în sus. Știu sigur – casca ajută! Centura de siguranță ajută!
În loc de încheiere faceți un exercițiu de imaginație și răspundeți-vă singuri la întrebare: ce preferați? Un dialog despre accesorii de siguranță pentru copilul vostru sau un dialog despre donarea organelor lui?
Sursa foto: dreamstime.com
One Comment