Insistența unor părinți de a cere investigații nejustificate e contraproductivă!

Insistența ar trebui să fie o trăsătură doar a medicilor. Medicii sunt cei care se iau la trântă – nu la propriu, desigur – cu boala. Cu tumoarea, infecția, sângerarea etc. Insistența presupune trudă, răbdare, atenție. Trebuie să scoți toată tumoarea (sau cât mai mult din ea), să stopezi sângerările, sau, în cazul unor fracturi craniene, să extragi toate fragmentele de os din creier. Exemplele sunt nenumărate, în cariera mea de neurochirurg am întâlnit situații de tot felul. Unele, mai ales în cazul copiilor, păreau imposibil de tratat. Insistența m-a salvat și, mai important, a salvat pacienții.

Google nu ține loc de medic, oricâte website-uri cu tematică medicală ar apărea la o căutare obișnuită.

Nu am nimic împotriva Internetului. Sunt un susținător al comunicării online, iar cea mai bună dovadă este chiar acest blog. În mediul online pot fi găsite informații medicale de foarte bună calitate. Dar nici un medic din lume nu-și poate forma opinia medicală și nu poate pune un diagnostic corect și complet fără un consult direct al pacientului. Cu atât mai puțin poate să facă pași în investigarea unui pacient vreunul din aparținătorii săi. Sau, în cazul pacientului-copil – părintele acestuia. Dar…

…Internetul a făcut ca insistența să devină o metodă artificială de presiune a părinților asupra medicilor.

Am tot mai multe cazuri în care părinții copiilor care se prezintă la secția de neurochirurgie pediatrică după ce au cules informații de pe Internet. Și care cer cu vehemență și chiar cu o oarecare superioritate investigații nejustificate. Au citit despre imagistică, au o vagă idee despre ce înseamnă CT cerebral sau RMN și cer răspicat ca aceste analize să fie făcute și copiilor lor. Le înțeleg spaimele sau chiar disperarea, dar nu le înțeleg insistența. Nu sunt medici, nu știu să pună diagnostice, nu știu să trateze. Nu e meseria lor, iar insistența adesea strigată cu glas tare e deranjantă.

Medicul e calificat, știe ce face!

Doar medicul poate solicita anumite investigații, iar dacă o face – are motive întemeiate. Insistența unor părinți în a solicita anumite investigații e contraproductivă și produce tensiune între medic și părinții copilului. Un neurochirurg care are pe masa de operație un copil este supus unei presiuni suficient de mari ca să nu mai aibă nevoie să se încarce cu cea a părinților care s-au „informat” pe Internet. Pe Internet poate fi găsit un spital, o clinică sau un medic. Dar atât!

Până la urmă, e o chestiune de încredere. Iar dacă nu aveți încredere, solicitați o a doua opinie medicală. Sau o a treia. Aveți acest drept. Dar nu încercați să înlocuiți medicul copilului dumneavoastră cu informația de pe Internet. Și chiar dacă acum există roboți care pot face intervenții chirurgicale, să știți că în spatele brațelor de metal sunt mâinile unui medic. Neurochirug, în cazul meu.

Sursa foto: medicine.iu.edu