Regulile nu sunt negociabile! Mai multe mesaje ale unor cititori ai paginii de Facebook a acestui blog, dar și faptul că zi de zi ne confruntăm cu o serie de tentative de încălcare a regulilor, mă obligă să revin asupra acestei teme. Este extrem de important ca părinții copiilor, internați cu aceștia sau aflați în vizită, să înțeleagă că nerespectarea unei reguli aparent banale poate avea consecințe foarte grave. Mulți spun că, spre binele copilului, trebuie să aducă de acasă foarte multe obiecte ( jucării, haine etc.), alții spun că trebuie îmbrăcat gros și învelit (să nu răcească), că trebuie să „îi ții de urât” non-stop (pentru a-l face să uite unde se află și de ce este acolo), că o mamă știe întotdeauna mai bine ce îi trebuie și așa mai departe…
Regulile din spital sunt gândite în folosul pacientului.
Cel mai bine este ca părinții să înțeleagă necesitatea implementării regulilor în spital! Copilul internat devine pacient și se află în grija și răspunderea medicului și personalului medical. Așa cum spune și dicționarul, boala este o modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului. Prin urmare, starea unui pacient este una de „anormalitate”, iar aceasta este gestionată de specialiști.
Măsurile din spital au rolul lor bine definit în însănătoșirea copilului.
„Ce e prea mult strică” este o vorbă veche care are multă noimă și azi. În spital e nevoie de SIMPLITATE. Simplitatea o traducem prin cât mai puține lucruri și cât mai puțină agitație. Micii pacienți au nevoie de spațiu, de aer, de liniște – factori ce ajută vindecarea. Aparținătorii trebuie să urmeze indicațiile personalului și să pună întrebări atunci când nu știu. Măsurile dictate de instinct pot fi greșite. Din păcate, noi medicii consumăm multă energie când suntem puși în fața unor variante de „tratament” tocmai din partea părinților. Unii părinți se informează GREȘIT de pe internet și au idei mai „tari” decât protocoalele medicale și regulile spitalului.
Întrebări pentru părinții copiilor internați în spital. Cum ați răspunde?
Aș vrea să-mi dați voie să vă pun câteva întrebări, la care vă rog SĂ VĂ răspundeți sincer . De câte ori v-ați dus la antrenorul copilului și i-ați dat sfaturi legate de metoda lui de lucru? De câte ori ați intrat în vestiar, pe teren sau în bazin și i-ați spus antrenorului că ar trebui să schimbe un pic o schemă sau alta, că așa ați citit pe net? Sau de câte ori v-ați dus la educatoare să îi spuneți că liniuțele, bastonașele sau piesele de lego nu sunt chiar ce trebuie? Și întrebările ar putea continua!…
Este important ca fiecare instituție și fiecare specialist să fie respectat și lăsat să lucreze.
Tema cea mai importantă este respectarea regulilor și a personalului. O găsim și pe site, aici. „Însoțitorii copiilor internați trebuie să aibă un comportament decent în spital, respectuos față de personalul medical și de înțelegere față de suferința copiilor bolnavi.”
Respectul față de personal se traduce în primul rând prin respectul față de indicațiile acestuia.
Nu vă puteți supăra dacă în altă secție este ceva mai multă gălăgie decât la Neurochirurgie. Secțiile au reguli diferite, pentru că tratează afecțiuni diferite. Înțelegerea față de suferința copiilor bolnavi se referă nu doar la copilul dvs, ci și la ceilalți. Prin urmare, vorbim la telefon mai puțin și mai încet (în secția noastră folosirea telefonului mobil de către pacienți este interzisă datorită afectării țesuturilor tinere de către undele radio!!!). Ne jucăm sau citim mai încet, mai ales dacă în patul alăturat un copil doarme. Aducem foarte puțin (sau deloc): plăpumioară, bluzițe, jucării, cărți, cănuțe etc. Deoarece ele pot aduce microbi, iar salonul spitalului nu reprezintă refacerea camerei sau bucătăriei de acasă. Internarea este o etapă provizorie și trebuie înțeleasă ca atare. Cu regulile sale cu tot!
Foto:pxhere.com
