Doctorul Ernest Juvara poate fi numit „juvaerul” anatomiei franceze pentru că generații la rând de studenți și medici au învățat după planșele și instrumentele create de el. Și pentru că suntem în an centenar, vreau să vă spun povestea lui, care nu se oprește la Paris.
Fac astfel o mică pauză după tumultul zilei pentru o plecăciune în fața unuia dintre înaintașii noștri. Am spus-o mereu: fără ei, fără pasiunea, viziunea, idealul și munca lor, noi nu am fi, azi, atât de departe.
Doctorul român care a creat caiete și manuale de anatomie.
În urmă cu 130 de ani, tânărul Ernest Juvara termina liceul la București și pleca spre Paris să studieze medicina. Venea dintr-o familie simplă din Bârlad, dar care a vrut ca fiul lor să știe carte. În timpul liceului – Colegiul Sf. Sava – a învățat perfect limba franceză.
Ajuns la Paris, a văzut că în timpul orelor de anatomie se folosesc planșe desenate și a început să deseneze și el. S-a dovedit un talent înnăscut! Profesorii l-au remarcat imediat și, cu ajutorul lui, au creat caiete și manuale de anatomie practică, atât de utile oricărui student!
La ediția a doua a uneia dintre cărți, doctorul și profesorul Paul Poiriet scria: aceste desene sunt create în întregime de mâna elevului, colaboratorului și prietenului meu Ernest Juvara. Atât de mult îl prețuiau!
Aceste manuale au fost utilizate de generații întregi și s-au dovedit a fi neegalate până azi!
În 1885, viitorul medic din Bârlad susține teza de doctorat cu tema „Anatomie de la région pterigo-maxillaire”, lucrarea sa inaugurală. Lucrarea a primit mențiunea „extrémement bien” și a fost laureată de Facultatea de Medicină din Paris.
A devenit astfel Doctor în medicină și chirurgie. Între timp, francezii îi încredințaseră conducerea Laboratorului de Anatomie. Era, simultan, extern al spitalelor din Paris și preparator al conferințelor și exercițiilor practice de etologie.
Chirurg inovator, doctorul Juvara făcea 300-400 de operații pe an
După susținerea tezei, s-a întors în țară, unde a fost numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală din București. În 1906 a devenit director al Institutului de Anatomie din Iași și i se încredințează un serviciu de chirurgie la spitalul Sf. Spiridon. Făcea 300 – 400 de operații pe an!
Chirurg de o rară îndemânare, spirit inventiv, strălucit dascăl, Ernest Juvara a contribuit la introducerea în clinică a asepsiei (metodă chirurgicală ce presupune un ansamblu de măsuri profilactice prin care se împiedică contactul dintre germeni și o plagă operatorie) și a practicat printre primii rahianestezia în chirurgia abdominală și osoasă.
În 1912 revine la București, unde este numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului „Filantropia” și subdirector al Institutului de Anatomie Topografică.
Paralel cu lucrările de anatomie, doctorul a publicat și lucrări de clinică și terapeutică chirurgicală, chirurgie experimentală, medicină operatorie.
Astfel, „Un caz de anevrism al trunchiului tibio-peronier” prezintă o deosebită importanță pentru că este singurul caz de anevrism al acestui trunchi arterial operat și vindecat cunoscut în știință, fiind citat de P. Delbet în tratatul lui de chirurgie.
Doctorul Juvara nu lipsește nici de pe front.
În timpul primului război mondial, a organizat și activat în Spitalul IV de evacuare, în diferite localități ale Moldovei. A operat peste o mie de răniți!
Demobilizat, cu gradul de colonel, și-a reluat postul la spitalul „Filantropia”. În 1923, se transferă la Spitalul „Brâcovenesc”, unde organizează o clinică model.
A imaginat și perfecționat 77 de piese chirurgicale și diferite procedee chirurgicale. Cum spuneam, desenele sale anatomice constituie și astăzi lucrări inegalate.
A fost decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler. A încetat din viață în 1933. Moștenirea sa este uriașă – o școală românească medicală recunoscută în întreaga lume, precum și 110 lucrări.
Planșele sale există și acum. Sunt la Iași, București, la Paris. Medicina românească îi datorează atât de multe! O stradă din București îi poartă numele, bustul său se află în holul spitalului Foișor iar tratatele, studiile, manualele și mii de doctori îi recunosc moștenirea prețioasă.
PS – Ca un detaliu – care ne arată însă că „doar cerul e limita!” – în fișa personală de la Paris, francezii au scris în dreptul său atât țara și orașul de origine, cât și ocupația tatălui: agricultor.
Surse foto: Wikipedia, „Quinze leçons d’anatomie practique”, romania-actualitati.ro (imagine dintr-un spital de campanie pe frontul din Moldova – Muzeul Militar Naţional)
